Mineralele sunt compuși chimici sau molecule care se găsesc în natură. Deși sunt adesea menționate împreună, mineralele sunt diferite de vitamine. Sunt substanțe anorganice care joacă un rol important atât în ecosistemul pământului, cât și în sănătatea generală a tuturor organismelor vii, inclusiv a plantelor, animalelor și oamenilor.
Mineralele sunt clasificate ca fiind majore dacă sunt prezente în corpul uman într-o cantitate mai mare de 5 grame. Dacă această cantitate este mai mică de 5 grame, mineralul este considerat un oligomineral. Cu toate acestea, indiferent de concentrația lor, toate mineralele sunt cruciale pentru ca enzimele, proteinele și celulele să funcționeze la capacitatea lor optimă.
Fierul constituie cinci procente din scoarța terestră, dar deficitul de fier este cel mai frecvent la nivel mondial. Se estimează că până la una din trei persoane din întreaga lume are un nivel scăzut din acest mineral esențial. Femeile aflate la vârsta fertilă prezintă cel mai mare risc. Bărbații au de obicei un total de 4 grame de fier în sânge, în timp ce femeile au 3 grame.
Fierul este cel mai cunoscut pentru rolul său în menținerea globulelor roșii sau hemoglobinei la niveluri normale. Când o persoană are un conținut scăzut de fier, aceasta nu poate să producă globule roșii la nivelurile adecvate, afecțiune cunoscută sub numele de anemie. Deși există și alte cauze ale anemiei, cum ar fi deficitul de vitamina B12 și folat, scăderea nivelului de fier este principalul motiv pentru care o persoană poate fi anemică.
Fierul vine sub două forme: fierul hem, care provine în principal din surse animale și fierul non-hem, care provine din surse vegetale. Când fierul este consumat în carne, organismul îl va absorbi în proporție de aproximativ 30%. Când este consumat din plante, nuci și semințe, aproximativ 10% din fierul non-hem va fi absorbit.
Fierul trebuie luat numai dacă a fost diagnosticată o deficiență, iar sursele alimentare nu oferă un nivel adecvat. Unele persoane suferă de o afecțiune numită hemocromatoză, care are ca rezultat supraîncărcarea cu fier. Odată ce deficitul de fier a fost diagnosticat și suplimentarea este recomandată, este recomandată și vitamina C, care va ajuta la creșterea absorbției.
Un „cofactor” enzimatic implicat în peste 350 de reacții chimice din corpul uman, magneziul este esențial. În medie, un om are aproximativ 25 de grame de magneziu în corp. Un procent din această cantitate se află în ser și în globulele roșii, iar 90% din magneziul seric este prezent în oase și mușchi. Un nivel scăzut de magneziu în sânge indică o deficiență. Totuși, o analiză de sânge cu rezultate normale poate apărea și în cazul în care corpul are o cantitate insuficientă de magneziu. Per ansamblu, se estimează că până la 75% din populația lumii consumă cantități inadecvate de magneziu necesare pentru o sănătate optimă.
Aportul adecvat de alimente bogate în magneziu, cu legume cu frunze verzi, este foarte important. Cel mai frecvent, dieta nu este suficientă și este necesar un supliment.
Anumite medicamente cresc riscul de deficit de magneziu. Aceste medicamente includ reductoare de acid (adică omeprazol, pantoprazol, ranitidină) și pastile diuretice de apă (adică furosemid, triamteren, hidroclorotiazidă).
Obținerea magneziului prin dietă este cea mai indicată. Totuși, alimentele nu sunt mereu suficiente, nici măcar la persoanele cu diete sănătoase și echilibrată. Magneziul este disponibil sub formă de pulbere, tablete sau capsule. O formulă de chelat de magneziu (cum ar fi citratul de magneziu, glicinatul de magneziu, malatul de magneziu sau treonatul de magneziu) este ideală pentru absorbție și eficiență optime. O formulă bazată pe oxid de magneziu este acceptabilă, dar ocazional are efecte secundare gastrointestinale, cum ar fi scaunele moi, la unele persoane. Administrarea trebuie efectuată conform indicațiilor de pe etichetă. Persoanele cu boală renală avansată trebuie să consulte medicul.
Calciul este unul dintre cele mai comune minerale din organism și de pe pământ. De fapt, până la două procente din greutatea noastră corporală este compusă din calciu. Se estimează că 99% din calciul din corpul nostru se găsește în oase, în timp ce un procent circulă în sânge și este prezent în celule.
Calciul este responsabil pentru sănătatea oaselor și a mușchilor, inclusiv pentru contracțiile mușchilor inimii. Atunci când nu se consumă suficient calciu în dietă, pot apărea complicații de sănătate. Atunci când sunt consumate cu alimente, calciul și magneziul sunt de obicei în echilibru. Când se administrează ca supliment, ar trebui să adăugați și un supliment de magneziu. În plus, pentru absorbția calciului, sunt necesare niveluri adecvate de vitamina D.
Atunci când dieta nu oferă un nivel adecvat de calciu, este posibil să fie nevoie de un supliment la regimul zilnic. Majoritatea persoanelor care iau suplimente, administrează 500 mg până la 1.000 mg zilnic. Carbonatul de calciu necesită un acid gastric adecvat pentru absorbție, așadar administrarea acestuia cu alimente este recomandată. Pentru persoanele care iau reducători de acid, cea mai potrivită este formularea de citrat de calciu. De asemenea, sunt acceptate și alte forme, cum ar fi calciul de coral, gluconatul de calciu sau lactatul de calciu. Unele persoane pot lua și combinații calciu-magneziu sau suplimente combinate calciu-magneziu-zinc.
Se estimează că, la nivel global, una din trei persoane are un aport insuficient de iod . Este necesar un nivel adecvat de iod pentru producerea hormonului tiroidian și a metabolismului energetic. Cei cu simptomele enumerate mai jos sau cei cu o afecțiune tiroidiană ar trebui să consulte medicul pentru verificarea nivelului de iod în urină. Nivelurile normale în urină sunt > 100 mcg/L sau mai mult.
În cazul deficiențelor, se poate dezvolta o gușă (mărirea tiroidei) sau noduli tiroidieni. În același timp, nivelurile scăzute de iod sunt asociate cu oboseală, temperatură scăzută a corpului și inteligență redusă (până la 13,5 puncte), măsurate pe un test IQ standardizat. Deficiența severă în cazul fătului și în copilăria timpurie poate duce la retard mental.
Deficitul de iod este frecvent în Africa și Asia de Sud, iar 50% dintre oamenii din Europa prezintă deficiențe minore, potrivit unui studiu din Endocrine Reviews.
Un studiu din 2018 asupra femeilor însărcinate norvegiene în Nutrients a arătat că până la 55% dintre acestea au avut un aport suboptim de iod în dieta lor. Potrivit Fundației Australiene pentru Tiroidă, „Mai mult de 50% dintre copii și femeile însărcinate sau care alăptează din Australia s-au dovedit a avea deficiențe de iod”.
Mai mult, un studiu din 2011 publicat în Journal Thyroid a demonstrat că aproape 10% dintre persoanele din Statele Unite au avut deficiență de iod moderată până la severă. Se crede că încă 5% până la 10% sunt ușor deficitare. Cu alte cuvinte, unul din cinci americani poate suferi de deficiență.
Persoanele din Japonia tind să aibă un aport mai mare de iod decât majoritatea celorlalte țări datorită consumului obișnuit de wakame (undaria), nori (porphyra) și kombu (laminaria), tipuri de alge marine.
Când dieta nu este suficientă, trebuie luată o multivitamină de calitate, cu condiția să conțină 150 mcg de iod. De asemenea, unele persoane iau suplimente de alge pentru a se asigura că primesc un nivel adecvat de iod. Uniunea Europeană a recomandat ca limita superioară a iodului luat din suplimente să fie de 600 mcg.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, se estimează că până la 20% din populația lumii ar putea avea deficit de zinc. Când sunt afectați copiii mici, această deficiență poate duce la întârzierea creșterii, iar sistemul imunitar poate fi slăbit, ceea ce face mai dificilă combaterea bacteriilor și virusurilor periculoase. Copiii din Asia de Sud, Africa și Pacificul de Vest prezintă un risc mai mare decât copiii din alte locații din lume. În America de Nord și Europa, vârstnicii prezintă un risc mai mare de deficiență decât copiii.
În funcție de vârstă, se recomandă între 2 mg și până la 13 mg de zinc pe zi - femeile care alăptează au cele mai mari cerințe, iar sugarii au cele mai mici cerințe. Majoritatea multivitaminelor de calitate conțin zinc. De asemenea, există suplimente de calciu-magneziu-zinc care sunt benefice pentru sănătatea oaselor. Cu toate acestea, unele peroane care au nevoie de zinc suplimentar, pot lua un supliment de zinc. Pastilele de zinc sunt luate frecvent în timpul sezonului rece și gripal pentru a ajuta la prevenirea infecțiilor respiratorii superioare.
Referințe:
Declarație de declinare a responsabilității:Acest blog nu are ca scop să ofere un diagnostic.
Acest blog nu are ca scop să ofere un diagnostic, un tratament sau o recomandare medicală. Mai mult. Conținutul blogului este furnizat exclusiv în scop informativ. Consultați un medic sau un alt profesionist din domeniul sănătății în privința unui diagnostic sau a opțiunilor de tratament medical ori în legătură cu starea de sănătate. Informațiile puse la dispoziție în acest blog nu înlocuiesc sfatul unui profesionist din domeniul sănătății. Afirmațiile referitoare la produse specifice pe acest blog nu sunt aprobate în vederea diagnosticării, tratării, vindecării sau prevenirii unei boli.
Cuprins
